Uneori înveți din mers despre schimbare. Uneori îți oferi un răgaz să digeri iar cel mai des oamenii smulg pânza de păianjen grăbiți și stresați. Locuite încă casele prezintă un habitat interesant pentru aceste fire subțiri și rezistente. Duioase și albe , locuințele lor sunt o poveste. Ca vechile țesătoare par a prinde drag de Familie și cresc țesand mai departe duioase fuioare de amintiri și spaimă.
Un micuț păianjen bine viețuia țesandu-și povestea printre rumegătoare și judecători. În dreapta lui a fost acolo o omidă pufăitoare cu pălărie roz și papion de gală. L-au raportat judecători de sfânt și de drept aruncând pietrele neputinței lor în lume rostogol. Pe cioburi în șoapte se țes și acum unele cuvinte. Se țes cu sânge și dor de cilindri abstracți. Din schimbarea aceasta uneori înveți despre muțenie , despre sluțenia unor cioturi de oameni nearși și nesfârșita perfectă poveste a țesătoarei, văduvită de unelte și de mătasea ei ruptă din trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu